Noutati despre sapunuri naturale

Ce se mai aude...

De unde si pana unde...
Data: 2012-11-21 00:16:25

  Tot ce facem in zilele noastre este sa reinventam lucruri, iar unele lucruri merita reinventate...bine, poate mai inventam si noi cate ceva nou, de pilda un smartphone sau masina de spalat cu al 6-lea simt, dar important e ca aducem in lumina prezentului un produs ce a insotit existenta omului din vremurile formarii civilizatiilor.

  Cu putin timp in urma au existat epicurienii romani, la care luxul si wellnesul erau la mare pret. Tot ei au fost cei care au inceput sa-si ingrijeasca si igienizeze corpul prin ungerea pielii cu ulei de masline, peste care presarau un nisip fin, care mai apoi era curatat cu un instrument special denumit strigil. Printre acesti oameni a existat un nene mai documentat si meticulos, care din curiozitate a inceput sa-si noteze unele lucruri din vremea lui, asa ca noi, oamenii prezentului l-am denumit istoric. Acest istoric antic, pe nume Plinius cel Batran, ne povesteste cum concitadinii sai foloseau un produs din seu de capra si cenusa din lemn de fag, peste care presarau sare ca sa se intareasca... un lucru confirmat de legenda clasica a sapunului, de parca un istoric ar avea nevoie de legende sa-i confirme spusele. Legenda spune ca intr-un oras pe nume Roma, mai exact pe un munte zis si ,,Muntele Sapo", se sacrificau animalele aduse din zona, iar cand ploaia spala grasimile animalelor care se amesteca cu cenusa din zona, facea ca apa in care toate se deversau sa aiba calitati ce le bucurau pe femeile de la rau, in albia caruia isi spalau rufele. Iar daca va intrebati de unde era atata cenusa, nu trebuie decat sa va aduceti aminte de un lider pe nume Nero, un personaj usor piroman.

  Dar acestea sunt lucruri vechi, presarate de legende si aer boem, asa ca mergem peste ocean, acolo unde oamenii locurilor au o apetenta pentru butoaie, de la distilariile cu whisky ascunse de prohibitie, pana la butoaiele in care se producea sapun.  Tehnica era simpla si eficienta, se umplea butoiul cu paie, ce avea rol de tampon pentru cenusa care se punea peste, ca mai apoi sa se toarne usor apa si sa se puna totul la foc pana obtineau un continut vascos pe care il intareau adaugand sare.

  Putin mai tarziu, pe scara subreda a timpului, a aparut o gaselnita, a oamenilor cu carte, pe nume hidroxid de sodiu, care a salvat padurile de la transformarea lor in cenusa ce forma lesia, inventie care se obtinea intr-un mod natural prin introducerea in apa de mare a unui electrod.

  Asa cum am observat, cate bordeie atatea obiceiuri, totul fiind in armonie cu natura si cat mai aproape de aceasta, dar raul cand loveste face sa loveasca si intr-un produs inocent precum sapunul, asa ca odata cu venirea razboiului mondial s-au introdus detergentii pe baza de substante petroliere. Ceea ce este mai grav, este ca si in prezent sapunul conventional, de larg consum, pe care il intalnim la orice butic sau hypermarket, este produs tot din substante sintetice, departe de autohtonele ingrediente.

  Tot ce trebuie sa facem in prezent, este sa fim putin constienti, sa ne oprim in loc pentru o clipa si sa ne intrebam daca ceea ce bagam in cosul de cumparaturi e benefic pentru noi sau familiile noastre. Iar dupa ce o sa gasim un raspuns o sa vedem ca alternativa este oferita de sapunurile 100% naturale, obtinute exclusiv din uleiuri vegetale si plante.

MOMENTAN TOATE PRODUSELE SUNT INDISPONIBILE Sarbatori Fericite!!!